Valoarea morală care exprimă acordul dintre principiile etice declarate și acțiunile reale ale unei persoane, știm cu toții, se numește integritate. În termeni simpli, înseamnă să faci ceea ce este corect, cinstit și moral, într-un mod liber consimțit. Voit sau nevoit însă, dacă te simți obligat, ești constrâns sau ai impresia că nu te vede nimeni, toate cele trei principii care definesc integritatea – onestitatea, consecvența și incoruptibilitatea – sunt călcate în picioare.
Pentru un politician, lucrurile se complică puțin. A devenit aproape cutumiar ca un actor pe scena politică să mintă, să înșele și să fure. Apetitul său pentru compromisuri și beneficii ilegale i-a devenit o trăsătură de caracter, iar standardul moral este o armonică pe care o mânuiește după împrejurări. Melodiile preferate variază de la „interesul național” până la spaimele cu care vrea să-i convingă pe alegători că acționează spre binele lor. Politicianul te vaccinează obligatoriu, dar cântând, te sperie cu inflația și cu un curs apocaliptic, cu rafturi goale și cu economia în picaj, și asta doar dacă vrei să votezi candidatul antisistem. Îți descrie, în tonuri grave, amenințarea putinistă și războiul cu care vrea să obțină pacea. Sacrifică sănătatea și educația populației pentru o înarmare bazată pe importuri cu dedicație, aproape nejustificate în raport cu nevoile armatei, în contextul unui război modern, în care nu mai poți trage cu tunul în muște și cu rachete în drone.
Integritatea, spre surpriza mea, a fost atașată unui partid. Un partid abia înțărcat, care trece în al doilea an de viață. Partidul Integrității Naționale este un partid tânăr, care vrea să se afirme. I-am citit programul: corect și coerent, dar care putea fi oricând programul unui alt partid fără „integritate” în denumire. Ca într-o poezie veche de Beniuc, în care întrebarea „Ce-i patria?” revenea obsesiv, m-am întrebat și eu fascinat de idee: „Ce-i integritatea?” pentru programul unui partid. Unul care nu vrea să se amestece, alături de hipopotami și de alte lighioane, în mocirla în care a fost transformat eșichierul politic actual.
Fără a avea pretenția de a fi exhaustiv, am identificat câteva repere ale integrității.
În țara în care poporul se transferă identitar, dar și fizic, din comunitatea națională în cea europeană, integritatea de neam, poate cea mai vulnerabilă dintre toate, este greu pusă la încercare. Poporul se împuținează prin emigrație și scăderea natalității, dar Nicușor Dan nu vede identitatea națională și cea europeană ca loialități concurente, ci ca realități concentrice, care se susțin reciproc. Se susțin atât cât un „proeuropean” mai înțelege ce este aceea suveranitate națională, iar un suveranist, ce înseamnă ajutoarele pentru Ucraina, pe care guvernul le ține la „secret”.
Extrapolând, totalitatea resurselor umane, dar și naturale, financiare și culturale alcătuiește integritatea avuției naționale, un concept economic, juridic și ecologic care definește obligația unui stat de a păstra, proteja și utiliza aceste resurse în mod sustenabil, asigurându-se că ele nu sunt înstrăinate abuziv, degradate sau exploatate în detrimentul interesului național. Mai sunt însă aceste resurse ale poporului român? Administrarea lor frauduloasă sau incompetentă de către guvernanți, nivelul redevențelor, dar mai ales înstrăinarea lor în detrimentul dezvoltării economice induc îndoiala. Baza materială și spirituală a țării nu mai este un fundament stabil pentru generațiile prezente și viitoare. Țara se evaporă odată cu poporul.
Fără identitate culturală și fără busolă în fața crizelor, a presiunilor externe sau a degradării interne, integritatea morală a poporului se degradează, pierzându-și valorile etice fundamentale.
Așadar, integritatea poporului român reprezintă o sinteză istorică, culturală și morală prin care societatea românească și-a păstrat identitatea, unitatea de limbă și valorile spirituale, în ciuda vicisitudinilor geopolitice majore și a teoriilor „nicușoriste”, care încearcă, bâlbâit, să explice neantizarea identității naționale. Plecarea a milioane de români în diaspora a creat comunități paralele care testează capacitatea poporului de a-și păstra integritatea culturală și legăturile de solidaritate dincolo de granițele fizice.
Dar ce mai este integritatea? În mod sigur, cea a datelor și a informației, mai ales când este vorba despre cele procesate de STS la alegeri. Certitudinea că datele stocate, procesate sau transmise rămân exacte, complete și nemodificate de la crearea lor până la publicarea rezultatelor este contestată de cetățeni, cel puțin mărunt și din vârful buzelor. Mai este integritatea fizică și corporală a individului, dreptul fundamental al oricărei ființe umane de a nu fi supusă agresiunilor, torturii, mutilărilor sau intervențiilor medicale fără consimțământ. Dreptul pacientului de a fi tratat cu demnitate și fără discriminare financiară ori de vârstă.
Integritatea academică și științifică, cu precădere în educație și cercetare, garantează credibilitatea studiilor medicale, a descoperirilor științifice și a diplomelor universitare. Vă sună familiar vaccinarea obligatorie cu dispozitive medicale testate superficial, avalanșa de politicieni cu diplome de licență și doctorate false?
Astăzi ne confruntăm și cu integritatea pieței. Prețul carburanților și al energiei, mecanismul ROBOR-ului, pun un mare semn de întrebare asupra transparenței, corectitudinii și eficienței unei piețe financiare sau de mărfuri, în care prețurile ar trebui să se formeze liber.
Și, nu în ultimul rând, integritatea datelor în era inteligenței artificiale nu mai înseamnă doar protejarea lor împotriva ștergerii accidentale, ci garantarea faptului că informațiile folosite pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială nu au fost alterate, manipulate sau poluate cu intenții malițioase.
În plan metafizic, dar și în realitatea de zi cu zi a fiecărui cetățean, integritatea depășește sfera unei simple alegeri morale sau a unui discurs politic de fațadă; ea devine condiția esențială pentru însăși supraviețuirea și renașterea unei națiuni. Pentru un partid, a guverna cu integritate înseamnă a reconstrui statul pe o fundație solidă, refuzând compromisul și punând binele public deasupra intereselor obscure. Prin îmbinarea armonioasă a onestității, consecvenței, incoruptibilității și responsabilității, un astfel de proiect politic poate vindeca fracturile din societate. Protejând pământul, resursele, poporul, morala și legăturile sociale, România se poate transforma dintr-un stat fragmentat de interese mărunte într-o comunitate națională solidă, demnă și, din nou, respectată în lume.
Articol preluat de pe Cotidianul HD